Banca Națională a României (BNR) a publicat un nou comunicat privind deciziile de politică monetară, într-un moment în care presiunile inflaționiste globale dau semne de relaxare, însă în România rămân factori interni care complică tranziția către stabilitate.
Acest nou comunicat oferă câteva semnale importante pentru mediul de afaceri și investitori – dincolo de aparenta menținere a status quo-ului în privința dobânzii-cheie.
O inflație care scade, dar rămâne rigidă
Deși inflația generală a intrat într-o tendință descendentă în ultimele trimestre, componentele de bază – în special serviciile și alimentele procesate – rămân la niveluri ridicate. BNR subliniază clar: dezinflația e în curs, dar procesul este lent și expus unor riscuri semnificative.
În acest sens, banca centrală a decis menținerea dobânzii de politică monetară la 7%, continuând cu o atitudine prudentă. Acest nivel ridicat de dobândă reală pozitivă reflectă preocuparea BNR privind persistența presiunilor din cererea internă, dar și din sfera fiscală.
Incertitudine fiscală și consum rezilient
Din comunicat reies doi factori majori care complică traiectoria inflației și limitează spațiul de relaxare monetară:
Politica fiscală expansionistă. BNR face o aluzie clară la dificultățile guvernului de a respecta ținta de deficit bugetar agreată cu Comisia Europeană. Cheltuieli mari cu pensii, salarii și investiții – fără consolidare fiscală concretă – mențin o presiune suplimentară asupra cererii și implicit asupra inflației.
Reziliența consumului privat. Deși dobânzile sunt ridicate, consumul intern nu a scăzut pe măsura așteptărilor. Creșterile salariale din sectoarele public și privat, alături de măsurile sociale, mențin o cerere agregată robustă, ceea ce frânează scăderea inflației.
Acest mix tensionat – politică fiscală expansivă și politică monetară restrictivă – creează o politică economică în contratimp, care nu permite BNR să relaxeze controlul dobânzilor fără riscul reaprinderii inflației.
Între răbdare și presiunea relaxării
În ciuda așteptărilor din piață privind o scădere a dobânzii de referință în a doua jumătate a anului, BNR adoptă o strategie de „așteptare activă”. Nu asistăm la o întărire suplimentară, dar nici la un semnal clar de relaxare. Este o poziționare intermediară, care:
- Evită impulsuri negative suplimentare pentru creditarea firmelor și a populației;
- Ține ancorate așteptările inflaționiste;
- Permite reacții rapide în caz de șocuri externe sau ajustări fiscale bruște.
Pentru mediul de afaceri, asta înseamnă menținerea costului ridicat al finanțării și dificultăți în accesarea capitalului, în special pentru IMM-uri. În schimb, pentru investitorii în titluri de stat sau obligațiuni, dobânzile ridicate oferă în continuare un randament atractiv.
Riscuri pe radarul BNR: fiscal, extern, reglementar
Comunicatul atrage atenția și asupra riscurilor externe: volatilitatea prețurilor la energie, tensiunile geopolitice, dar și politicile monetare ale BCE și Fed, care influențează fluxurile de capital și cursul de schimb.
Pe plan intern, incertitudinea fiscală și modificările legislative cu impact economic (ex: în domeniul contribuțiilor sociale, taxării firmelor mari, regimul pensiilor speciale) pot antrena efecte în lanț asupra consumului, creditării și investițiilor.
Cursul de schimb: stabil, dar cu presiuni în fundal
Deși leul a rămas relativ stabil în raport cu euro, BNR menționează riscuri care pot afecta echilibrul valutar: presiunea pe contul curent, eventualele retrageri de capital străin, și diferențialele de dobândă față de piețele externe. Strategia BNR rămâne aceea de administrare flexibilă a cursului, fără intervenții brutale, dar nici toleranță la volatilitate excesivă.
Implicații pentru antreprenori și investitori
Pentru mediul de business, mesajul transmis de BNR este clar: ne aflăm într-o etapă de tranziție delicată, iar echilibrele macroeconomice sunt fragile. Câteva direcții de acțiune devin evidente:
- Planificare conservatoare a investițiilor, într-un mediu cu dobânzi înalte cel puțin până la sfârșitul lui 2025.
- Monitorizarea atentă a cursului valutar pentru companiile cu expunere în valută.
- Optimizarea costurilor operaționale pentru a absorbi efectele dobânzilor mari și ale posibilelor ajustări fiscale.
BNR între prudență și presiune
BNR rămâne într-o postură defensivă, forțată să compenseze prin politică monetară ceea ce nu poate fi corectat pe cale fiscală. Deși nu a înăsprit condițiile monetare, nici nu oferă un răspuns ferm pentru cei care sperau într-un ciclu de reducere a dobânzilor.
Pentru economia reală, semnalul este că stabilitatea prețurilor nu este încă asigurată – iar disciplina bugetară, mai mult decât politica monetară, va determina când și cum vom intra într-o etapă de creștere sustenabilă cu dobânzi mai mici.
